« Înapoi

1.      Starea de fapt.

         Nu puține sunt situațiile în practică în care persoana condamnată este reanalizată de comisia pentru stabilirea, individualizarea și schimbarea regimului de executare a pedepselor privative de libertate, care decide fie menținerea ori schimbarea regimului de executare.

         Deținutul formulează plângere împotriva deciziei comisiei de la art. 32 din Legea nr. 254/2013, contestând doar termenul fixat și solicitând, de cele mai multe ori, micșorarea acestuia.

         Judecătorul de supraveghere a privării de libertate admite plângerea, menține regimul de executare, însă dispune modificarea termenului de reanaliză. Vom prezenta de ce, coborând textele legale incidente, astfel de soluții nu pot fi legal pronunțate.

2.      Legislația.

         Pornind de la prev. art. 9- Activitatea judecătorului de supraveghere a privării de libertate din Legea nr. 254/2013:

„(1) Judecătorul de supraveghere a privării de libertate supraveghează și controlează asigurarea legalității în executarea pedepselor și a măsurilor privative de libertate, prin exercitarea atribuțiilor, stabilite prin prezenta lege.

  (2) Judecătorul de supraveghere a privării de libertate exercită următoarele atribuții administrativ și administrativ-jurisdicționale:

         a) soluționează plângerile deținuților privind exercitarea drepturilor prevăzute de prezenta lege;

         b) soluționează plângerile privind stabilirea și schimbarea regimurilor de executare a pedepselor și a măsurilor educative privative de libertate;

  (3) Atribuțiile administrativ-jurisdicționale se exercită în cadrul procedurilor speciale prevăzute în prezenta lege și se finalizează printr-un act administrativ-jurisdicțional, denumit încheiere.”

         Capitolul III din lege este dedicat regimurilor de executare a pedepselor privative de libertate. Art.30 cuprinde dispozițiile generale privind regimurile de executare:

„(1) Regimurile de executare a pedepselor privative de libertate cuprind ansamblul de reguli care stau la baza executării pedepselor privative de libertate.

  (2) Regimurile de executare a pedepselor privative de libertate sunt bazate pe sistemele progresiv și regresiv, persoanele trecând dintr-un regim în altul, în condițiile prevăzute de prezenta lege.”

         Legea prevede urmatoarele regimuri de executare, redate în ordinea crescătoare a gradului de severitate:

   # regimul deschis;

   # regimul semideschis;

   # regimul închis;

   # regimul de maximă siguranță;

         Diferențele dintre aceste regimuri de executare sunt reprezentate de gradul de limitare a libertății de mișcare a deținutului, modul de acordare a drepturilor și de desfășurare a activităților.

         Comisia prevăzută la art. 32 din lege este cea competentă în a stabili, individualiza și schimba regimul de executare a pedepsei.

         Prevederile art. 39 din lege guvernează modul în care se stabilește regimul de executare a pedepsei privative de libertate. Următorul articol normează schimbarea regimului de executare a pedepselor.

         În ambele situații împotriva hotărârii comisiei de la art.32, persoana condamnată poate formula plângere la judecătorul de supraveghere a privării de libertate, în termen de 3 zile de la comunicarea hotărârii.

         Astfel, conform art. 39 alin(6): „Judecătorul de supraveghere a privării de libertate soluționează plângerea în termen de 10 zile de la primirea acesteia și pronunță, prin încheiere motivată, una dintre următoarele soluții:

   a) admite plângerea și dispune modificarea regimului de executare stabilit de comisia prevăzută la art. 32;

   b) respinge plângerea, dacă aceasta este refondată, tardivă sau inadmisibilă;

   c) ia act de retragere plângerii.”

         În ipoteza schimbării regimului de executare, art. 40 alin(13) prevede:

„Judecătorul de supraveghere a privării de libertate soluționează plângerea în termen de 10 zile de la data primirii acesteia și pronunță, prin încheierea motivată una dintre următoarele soluții:

   a) admite plângerea, dispunând asupra modificării regimului de executare stabilit de comisie prevăzută la art. 32;

   b) respinge plângerea, dacă aceasta este nefondată, tardivă sau inadmisibilă;

   c) ia act de retragere plângerii.”

         În cuprinsul art. 39 din lege nu găsim vreo referire la termenul de reanaliză, după stabilirea regimului de executare. El este totuși statuat de legiuitor în dispozițiile art. 40 alin(2):

„Comisia prevăzută la art. 32 are obligația ca, după executarea a 6 ani și 6 luni în cazul pedepselor cu detențiunea pe viață, și a unei cincimi din durata pedepsei cu închisoarea, precum și în situația prev. la art. 35 alin(3), să analizeze conduita persoanei condamnate și eforturile pentru reintegrare socială, întocmind un raport care se aduce la cunoștința persoanei condamnate, sub semnătură.”

         Văzând prevederile art. 39 alin(6) lit. a) și cele ale art. 40 alin(13) lit. a), este evident că judecătorul de supraveghere a privării de libertate nu poate admite plângerea decât cu consecința modificării regimului de executare. O soluție prin care se admite plângerea, se menține regimul de executare, hotărât de comisia de la art. 32, însă se modifică termenul de reanalizare, nu poate fi decât nelegală. O plângere redactată de persoana condamnată pentru astfel de considerente, ce vizează micșorarea termenului sau, după caz, mărirea termenului de reanaliză, trebuie respinsă ca inadmisibilă.

         Singura ipoteză posibilă pentru ca o astfel de încheiere totuși să fie legală este următoarea: aplicând prevederile art. 40 din lege, comisia menține sau decide schimbarea regimului de executare și stabilește un termen de reanaliză mai mare de 1 an. Persoana condamnată formulează plângere la judecătorul de supraveghere a privării de libertate care, în baza prev. art. 9 alin(1) și art. 40 alin(3) din Legea nr. 254/2013, va admite plângerea și va micșora termenul de reanaliză, plasându-l în matca sa legală, care nu poate fi mai mare de 1 an.

         În jurisprudență, astfel de soluții prin care judecătorul de supraveghere admite plângerea, menține regimul de executare dar modifică termenul de reanaliză sunt motivate de drept prin prevederile art. 40 alin(14):

         „Prin încheiere, judecătorul de supraveghere a privării de libertate fixează termenul de reanalizare, care nu poate fi mai mare de 1 an. Termenul curge de la data emiterii hotărârii comisiei prevăzute la art. 32.”

         Evident, interpretarea textului legal este eronată. Acest alineat devine incident doar în ipoteza în care judecătorul de supraveghere a privării de libertate, conform, prev. art. 40 alin(13) lit. a) din lege, admite plângerea și dispune schimbarea regimului de executare.

         În acest caz, are obligația de a fixa termenul de reanaliză, care, la fel ca și în cazul deciziei comisiei, nu poate depăși 1 an.

« Înapoi