Art. 56: Exercitarea drepturilor persoanelor condamnate

(2) Împotriva măsurilor privitoare la exercitarea drepturilor prevăzute de prezenta lege, luate de către administraţia penitenciarului, persoanele condamnate pot face plângere la judecătorul de supraveghere a privării de libertate, în termen de 10 zile de la data când au luat cunoştinţă de măsura luată.

Cele mai multe situații din practica judiciară sunt simple: persoana privată de libertate, încarcerată în penitenciarul X, formulează plângere la judecătorul de supraveghere a privării de libertate împotriva aceleiași unități, pentru pretinsa încălcare a vreunuia dintre drepturile expres prevăzute de Capitolul V din Legea nr. 254/2013.

O altă situație din practică este acea în care deținutul este încarcerat în penitenciarul Y, consideră că această unitate a luat vreo măsura care i-a încălcat exercitarea vreunui drept, formulează plângere la judecătorul de supraveghere și, ulterior, este transferat la penitenciarul Z.

În acest caz, conform prevederilor art. 56 alin. (4) din Legea nr. 254/2013, competența teritorială de soluționare a plângerii formulate rămâne în sarcina judecătorului de supraveghere a privării de libertate din penitenciarul Y, cel în care s-a comis pretinsa încălcare a legii.

O ipoteză mai puțin întâlnită în practică este aceea în care deținutul a fost încarcerat în penitenciarul X, apoi a fost transferat în Penitenciarul Y și avem o posibilă încălcare a dreptului de către prima unitate, în timp ce deținutul era deja în custodia penitenciarului Y.

Spre exemplu, deținutul execută pedeapsa în Penitenciarul Iași și este transferat la unitatea din Aiud pentru afaceri judiciare. În acest caz, persoana privată de libertate va fi transferată cu un bagaj minim, restul bunurilor sale rămânând în custodia primului penitenciar.

Între timp, Administrația Națională a Penitenciarelor schimbă penitenciarul de executare a pedepsei pentru deținut, acesta rămânând în unitatea în care fusese transferat pentru afaceri judiciare. Vâzând acestea, deținutul formulează o cerere și solicită conducerii Penitenciarului Iași să îi transfere bunurile rămase la noua unitate de executare a pedepsei.

Dacă administrația nu se conformează cererii, deținutul este îndreptățit să sesizeze judecătorul  de supraveghere a privării de libertate din Penitenciarul Iași, pentru posibila încălcare a dreptului prevăzut de art. 70 din Lege nr. 254/2013. Plângerea este admisibilă, urmând ca judecătorul de supraveghere și instanța competentă să se pronunțe asupra temeiniciei acesteia.

În concluzie, nu are nicio relevanță, în raport de prevederile art. 56 din Legea nr. 254/2013, unitatea penitenciară în care se regăsește deținutul la momentul formulării plângerii. Legea nu condiționează, sub nicio formă, că plângerile pot fi îndreptate doar împotriva penitenciarului de custodiere. O asemenea interpretare restrânge mult aplicabilitatea dreptului procesual de a sesiza judecătorul de supraveghere a privării de libertate.