Regretabil, am identificat numeroase astfel de cazuri în care actele administrative normative emise în baza Legii nr. 254/2013 depășesc limitele stabilite de legiuitor. Prezenta serie de articole își propune să expună aceste cazuri, din perspectivă doctrinară și jurisprudențială. 

    Un prim astfel de caz și care produce efecte nocive în penitenciarele din țară este legat de sintagma „ în limitele posibilității instituției” din cuprinsul art. 188 alin (2) din Hotărârea de Guvern nr. 156 privind Regulamentul din 2016 de aplicare a Legii nr. 254/2013 privind executarea pedepselor şi a măsurilor privative de libertate dispuse de organele judiciare în cursul procesului penal^[1]: 

Art. 188: Planul individualizat de evaluare şi intervenţie educativă şi terapeutică. 

(2) Administraţia penitenciarului, în urma evaluării şi identificării nevoilor individuale ale deţinutului şi în funcţie de posibilităţile instituţiei, este obligată să organizeze activităţi educative, de asistenţă psihologică şi asistenţă socială, ţinând cont de natura infracţiunii comise, durata pedepsei privative de libertate, regimul de executare, riscul pentru siguranţa penitenciarului, vârsta, starea de sănătate fizică şi mintală. 

     Legea nr. 254/2013 normează activităţile educative, de asistenţă psihologică şi asistenţă socială în cuprinsul art. 89 și instituie în sarcina unităților penitenciare obligații pozitive în acest sens: 

Art. 89: Activităţile educative, de asistenţă psihologică şi asistenţă socială.  

(1)Activităţile educative, de asistenţă psihologică şi asistenţă socială se organizează în fiecare penitenciar şi au ca scop reintegrarea socială a persoanelor condamnate. 

(2)Activităţile prevăzute la alin. (1) se desfăşoară cu un număr corespunzător de specialişti: educatori, preoţi, agenţi tehnici, monitori sportivi, precum şi psihologi şi asistenţi sociali. 

(3)Pentru fiecare persoană condamnată, la depunerea în penitenciar, în perioada de carantină şi observare, se realizează o evaluare multidisciplinară, din perspectivă educaţională, psihologică şi socială. 

(4)Pentru persoanele condamnate, în funcţie de concluziile evaluării prevăzute la alin. (3), se întocmeşte Planul individualizat de evaluare şi intervenţie educativă şi terapeutică, cu respectarea nevoilor prioritare de intervenţie şi consultarea persoanei condamnate. Planul individualizat de evaluare şi intervenţie educativă şi terapeutică se completează şi se modifică ori de câte ori este necesar. 

(5)Includerea persoanelor condamnate în activităţile recomandate în Planul individualizat de evaluare şi intervenţie educativă şi terapeutică se realizează ţinând cont de nevoile identificate, regimul de executare a pedepsei privative de libertate şi momentul traseului execuţional. 

(6)În fiecare penitenciar funcţionează o bibliotecă. Fondul de carte este asigurat de Administraţia Naţională a Penitenciarelor, din subvenţii bugetare, venituri proprii, precum şi din sponsorizări sau donaţii. 

(7)Persoanele condamnate care muncesc pot participa la activităţile prevăzute în prezentul capitol, cu respectarea programului de muncă. 

(8)Condiţiile privind organizarea şi desfăşurarea activităţilor educative, de asistenţă psihologică şi asistenţă socială, instruire şcolară, învăţământ universitar şi formare profesională a persoanelor condamnate se stabilesc prin ordin al ministrului justiţiei. 

     După cum se poate observa, legiuitorul primar nu a inserat o asemenea limitare a organizării acestor activități, în funcție de posibilitățile instituției. Acolo unde a dorit să prevadă în acest sens, a făcut-o, cum ar fi în cuprinsul prevederilor art. 79 din Legea nr. 254/2013 privind Dreptul la învățământ: 

„Persoanele condamnate pot participa, în funcţie de posibilităţile penitenciarului, la cursuri de instruire şcolară sau universitare, în condiţiile protocolului de colaborare încheiat cu Ministerul Educaţiei Naţionale, ţinându-se cont de nevoile prioritare de intervenţie identificate, de starea de sănătate, de tipul regimului de executare şi de măsurile de siguranţă aplicate.” 

    În acord cu prevederile art. 4 din Legea  nr. 24/2000 privind tehnica  legislativă, republicată^[2], actele normative emise pentru executarea legilor “se emit în limitele şi potrivit normelor care le ordonă”. Mai important, potrivit art. 1 alin (5) din Constituție, respectarea legilor este obligatorie. 

[1] Publicată în Monitorul Oficial cu numărul 271 din data de 11 aprilie 2016 

[2] Publicată în Monitorul Oficial cu numărul 260 din必利勁 data de 21 aprilie 2010