Art. 7: Exercitarea drepturilor
Deţinuţii îşi exercită toate drepturile civile şi politice, cu excepţia celor care au fost interzise, potrivit legii, prin hotărârea definitivă de condamnare, precum şi a celor a căror neexercitare sau exercitare restrânsă rezultă inerent din privarea de libertate ori din raţiuni de menţinere a siguranţei deţinerii.
Am observat, de-a lungul timpului, diverse situații în care, pentru a motiva anumite decizii luate pe terenul exercitării drepturilor deținuților, administrațiile penitenciarelor au făcut trimitere la prevederile art. 7 din Legea nr. 254/2013.
Spre exemplu, directorul Penitenciarului Gherla a emis o decizie cu caracter normativ prin care a interzis primirea, prin sectorul de acordare a dreptului la vizită și pachet, a unui număr mare de alimente și de preparate, precum și modalitatea de primire a celor permise. În preambulul deciziei, se face referire, în primul rând la dispozițiile art. 7 din Legea nr. 254/2013.
Un alt exemplu a fost întâlnit la Penitenciarul Oradea, unde, unui deținut clasficat în regimul de executare de maximă siguranță, i s-a refuzat accesul la programul de instruire școlară obligatoriu, administrația invocând chestiuni privind siguranța deținerii în baza art. 7 din lege.
III. La care drepturi și libertăți se referă art. 7 din Legea nr. 254/2013.
Capitolul V din lege este dedicat drepturilor recunoscute deținuților prin legea de executare a măsurilor și pedepselor private de libertate și care beneficiază de un regim juridic special. Cu alte cuvinte, limitele acestor drepturi expres prevăzute sunt cuprinse în acest capitol din lege,și, explicitate în Regulamentul de aplicare a legii (H.G. nr. 157/2016). Așa fiind, prevederile art. 7 nu se aplică în raport cu drepturile și libertățile normate în Capitolul V din Legea nr. 254/2013.
Întorcându-ne la exemplele date, condițiile de exercitare a dreptului la învățământ sunt date de prevederile art. 79 din lege, coroborate cu cele ale art. 91 din Legea nr. 254/2013. La acestea, se adaugă, evident, normele incidente din Regulamentul de aplicare a legii și din OMJ nr. 1322/C/2017, emis în baza art. 89 din Legea nr. 254/2013. Legal, nu se poate limita exercitarea acestui drept, prin invocarea art. 7 din lege.
La fel, în cazul primirii de bunuri, avem un regim juridic special, prevăzut de art. 70 alin. (2) din Legea nr. 254/2013, care se completează cu norme legale din Regulamentul de aplicare a legii. Sub nicio formă, nu se pot invoca dispozițiile art. 7 din Legea nr. 254/2013.
Art. 7 este cuprins în Titlul I- Dispoziții generale din cuprinsul Legii nr. 254/2013. Textul legal recunoaște explicit ceea ce și CtEDO afirmă cu titlu regulat: drepturile deținuților nu se opresc la porțile închisorilor. Persoanele private de libertate rămân titulare ale drepturilor și libertăților recunoscute de pactele internaționale, cu condiționarea legitimă că exercitarea acestora poate fi restrânsă prin privarea de libertate.
Concret, un deținut nu va putea efectua orele de pregătire necesare susținerii dobândirii carnetului de șofer și, implicit, nu va putea susține examenele în acest sens, datorită stării privative de libertate. Pe de altă parte, un deținut care este titularul unui drept de proprietate al unui bun imobil, va putea efectua demersuri pentru vânzarea acestui drept, chiar dacă este privat de libertate iar Legea nr. 254/2013 nu recunoaște expres acest drept, în cuprinsul Capitolului V. În ambele ipoteze, sunt incidente prevederile art. 7 din Legea nr. 254/2013.