Prin acțiunea înregistrată pe rolul acestei instanţe sub nr. 110/33/2024 reclamantul Erli Zsolt Csaba a solicitat în contradictoriu cu pârâul Ministerul Justiţiei, ca prin hotărârea ce se va pronunţa să se dispună obligarea pârâtului la completarea dispozițiilor cuprinse in Cap. VI art. 85 - 89 din Ordinul 1322/C/2/2017 pentru aprobarea Regulamentului privind organizarea și desfășurarea activităților și programelor educative de asistență psihologică și asistență socială, din locurile de deținere aflate în subordinea Administrației Naționale a Penitenciarelor, în sensul stipulării unor criterii legale privind costurile de transportare, pază și escortare imputabile unui deținut student.

Reclamantul arată că, are calitatea de student la UBB facultatea de Drept anul IV de studiu ID specializarea Drept și la Facultatea de Științe Politice Administrative și ale Comunicării anul I ID specializarea Jurnalism. Cu ocazia fiecărei sesiuni de examen a fost transportat sub pază la sediul facultății din Cluj-Napoca pentru examenele de evaluare, ulterior Penitenciarul emițând câte o factură constând in contravaloarea serviciilor de transportare, pază și escortare. Până în prezent a achitat facturi cu o valoare de 7.871 lei și a contestat măsurile unității penitenciare legate de facturarea și încasarea sumelor, însă judecătorul de supraveghere a privării de libertate și Judecătoria Baia Mare au respins aceste acțiuni.

Reclamantul a făcut plângere prealabilă și consideră că, potrivit art. 46 alin. 3 din Legea 254/2013 transportul persoanelor condamnate se suporte de Administrația Penitenciarelor, iar la programele de studii universitate fără frecvență care presupune deplasări pot participa doar persoane condamnate și clasificate în regimul de executare deschis.

Există multe elemente care influențează costul final, fără să existe criterii concrete în lipsa cărora întreaga procedură se prezintă guvernată de hazard, nefiind respectat principiul egalității prevăzut de art. 1 din Protocol, reclamantul arătând și faptul că unitățile penitenciare nu au cadru legal pentru a factura și încasa contravaloarea serviciilor de transport, pază și escortare.

Analizând ansamblul materialului probator administrat în cauză, Curtea reţine următoarele:

Reclamantul Erli Zsolt Csaba este deținut în Penitenciarul Oradea și are calitatea de student la UBB facultatea de Drept anul IV de studiu ID specializarea Drept și la Facultatea de Științe Politice Administrative și ale Comunicării anul I ID specializarea Jurnalism. Cu ocazia fiecărei sesiuni de examen acesta este transportat sub pază la Universitate în vederea susținerii examenelor, în acest sens fiind dată aprobarea de către directorul locului de deținere, iar reclamantul a completat un angajament scris în care s-a obligat la suportarea cheltuielilor aferente taxelor de școlarizare, deplasării la cursuri și susținerii examenelor.

Reclamantul a primit o factură din partea Penitenciarului în baza angajamentului constând în contravaloarea serviciului, transport, pază și escortare. Reclamantul susține pe de o parte că, nu există cadru legal pentru ca unitățile penitenciare să factureze și să încaseze contravaloarea serviciilor de transport, pază și escortare și pe de altă parte, nu există criterii concrete care să stabilească elementele care influențează costul final, iar în lipsa acestor criterii concrete întreaga procedură este guvernată de hazard, nefiind respectat principiul legalității.

În ceea ce privește cadru legal pentru suportarea contravalorii serviciilor de transport, pază și escortare, acesta se regăsește în dispozițiile următoare: Potrivit art. 165 din Legea 254/2013 asistența educațională psihologică și socială a persoanelor internate în centru educativ și în centru de detenție are ca scop reintegrarea și responsabilizarea socială a persoanelor internate și are ca și componente instruirea școlară, orientare și formare profesională, activități educaționale de asistență psihologică și socială, moral religioase, individuale și de grup, precum și activități de menținere a unei vieți active.

De asemenea, se specifică că, prin Ordin al Ministrului Justiției se stabilesc condițiile de organizare și desfășurare a acestor activități. Potrivit art. 91 din același act normativ, persoanele condamnate pot urma programe de studii universitare la distanță sau în forma frecvenței reduse, iar cheltuielile aferente accesului și participării la programele de studii sunt suportate de persoane condamnate sau de alte persoane fizice și juridice. Potrivit art. 192 din HG 157/2016 deținuții pot urma cu aprobarea Directorului Penitenciarului cursuri universitate în forma de învățământ la distanță sau în forma frecvenței reduse suportând toate cheltuielile, inclusiv cele de deplasare.

Metodologia și normele privind înscrierea și participarea la cursuri și examene aferente învățământului universitar este înscrisă în Cap. VI art. 85, 89 din Ordinul Ministerului Justiției nr. 1322/C/2017. Singura mențiune privitoare la cheltuielile ce urmează a fi suportate de deținut este în art. 86 alin. 3 lit. d, în care deținutul se obligă să completeze un angajament scris în care se obligă pe viitor la suportarea cheltuielilor aferente taxelor de școlarizare, deplasării la cursuri și susținerii examenelor. Aceste dispoziții constituie cadru legal și abilitează unitatea penitenciară la emiterea facturii privind contravaloarea cheltuielilor de transport, pază și escortare.

Referitor la cuantumul și modalitatea de calcul a costurilor au fost depuse facturi emise de unitatea penitenciară și baza de calcul menționându-se că plata se face în baza Ordinul MJ 1316/2012 care stipulează în mod transparent modalitatea în care s-au stabilit cheltuielile de transport. De asemenea, OMJ 4800/C/2018 aprobă Regulamentul din 27.11.2018 privind siguranța locurilor de deținere care arată ce semnifică escortarea.

Acest Ordin este pentru aprobarea normativului privind asigurarea tehnică de autovehicule a Administrației Naționale a Penitenciarelor, în timp Ordinul 1322/C/2017 pentru aprobarea Regulamentului privind organizarea și desfășurarea activităților și programelor educative de asistență psihologică și asistență socială din locurile de deținere aflate în suborbinea Administrației Naționale a Penitenciarelor.

Referitor la prevederile art. 46, alin. 3 și 70 din Legea 254/2013, acestea se referă la cheltuielile de transport a persoanelor condamnate de la un penitenciar la altul și la plata transportului până la domiciliu la punerea în libertate și nicidecum la transportul pentru susținerea examenelor.

Pe de altă parte, art. 1 din Protocolul 1 al CEDO nu este încălcat întrucât reclamantul a semnat un angajament prin care s-a obligat să achite costurile generate de prezentarea sub formă de transportare, pază și escortare la Universitatea Babeș-Bolyai, există o bază normativă în temeiul cărora unitatea penitenciară facturează costurile aferente care nu sunt nejustificat de mari și nici arbitrare, iar legea nu prevede o scutire de costurile ce impun participarea unui deținut la examenele de la facultate.

Prin urmare, Curtea consideră că acțiunea este nefondată urmând să o respingă în baza art. 18 din Legea 554/2004, considerând că nu se impune completarea dispozițiile cuprinse în art. 85-89 din Ordinul 1322/C/2017, că aceste costuri de transport, pază și escortare au criteriile stabilite prin alte acte normative aprobate de Ministerul Justiției, iar condițiile pentru organizarea și desfășurarea condițiilor învățământului universitar sunt reglementate de acest ordin în mod clar și previzibil.

PENTRU ACESTE MOTIVE, ÎN NUMELE LEGII HOTĂRĂŞTE

Respinge acțiunea ca neîntemeiată formulată de reclamantul Erli Zsolt Csaba, CNP 185020245020, deţinut în prezent în Penitenciarul Oradea în contradictoriu cu Ministerul Justiției, cu domiciliul în București, sector 5, strada Apolodor, nr. 17. Cu drept de recurs în 15 zile de la comunicare.

Pronunţată prin punerea la dispoziţia părţilor prin intermediul grefei Curţii 30.05.2024. [1]

A fost atacată cu recurs sentința și se află pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, în fază de raport.

[1] Sentința civilă nr. 214/2024 a Curții de Apel Cluj, secția a III-a de contencios administrativ și fiscal, dosar nr. 110/33/2024