« Înapoi

Pe rol fiind soluţionarea cauzei formulate de reclamantul Erli Zsolt Csaba, în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Justiţiei, având obiect anulare acte administrativ cu caracter normativ - OMJ nr. 1322/C/2017. Mersul dezbaterilor, susţinerile reclamantului şi concluziile instanţei au fost consemnate în încheierea de şedinţă din data de 17 iunie 2024, încheiere ce face parte integrantă din prezenta hotărâre, când instanţa, având nevoie de timp pentru a delibera şi pentru a da posibilitate părţilor să depună concluzii scrise, a dispus amânarea pronunţării la data de azi, 01 iulie 2024.

CURTEA

1. Deliberând asupra cauzei civile de faţă, constată următoarele:

A.1 Cererea de chemare în judecată

Prin cererea înregistrată sub nr. 387/33/2024 la data de 18.04.2024, reclamantul Erli ZsoltCsaba, CNP 1850202245020, în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Justiţiei, a solicitat: Ø anularea parţială a Ordinului MJ nr. 1322/C/2017, Titlul III, Cap. XIII art. 135-147. În motivare reclamantul a arătat în esenţă că este privat de libertate începând cu data de 11 februarie 2016, fiind condamnat la o pedeapsa rezultantă de 19 ani şi o lună închisoare pentru săvârşirea infracţiunilor de evaziune fiscală şi înşelăciune. Reclamantul a precizat că efectueze multe transferuri între penitenciarele din Oradea şi Baia Mare, fiind şi student la Universitatea Babeş-Bolyai, Facultatea de Drept, Specializarea Drept, anul IV de studiu, respectiv Facultate de Ştiinţe Politice, Administrative şi ale Comunicării, Specializarea Jurnalism.

Legea nr. 254/2013 permite, prin dispoziţiile art. 79 - dreptul la învăţământ, ca persoanele condamnate să urmeze programe de studii universitare. Reclamantul a precizat că, potrivit dispoziţiilor art. 88 din OMJ nr. 1322/C/2017, pentru deţinuţii care frecventează asemenea cursuri, se întocmeşte un program de studiu individual, de care beneficiază atât în Penitenciarul Oradea, cât şi în Penitenciarul Baia Mare, asigurându-i-se din partea fiecărei unităţi penitenciare echipament IT, dar care este depăşit şi nu face faţă cerinţelor (întâlniri şi seminarii în on-line, redactare teme, referate, lucrare de licenţă, teste de evaluare parţială în on-line).

Reclamantul susţine că are un interes legitim în promovarea acestei acţiunii prin raportare la dispoziţiile art. 70 din Legea nr. 254/2013 şi ale art. 148 din H.G. nr. 157/2016 privind Regulamentul de aplicare a legi. În Anexa nr. 1, la pct. 20 din partea a HI-a - Alte obiecte şi bunuri, Regulamentul prevede laptopuri şi echipamente informatice ale căror caracteristici sunt stabilite prin decizia directorului general al Administraţiei Naţionale Penitenciarelor.

Se mai specifică faptul că este nevoie de aprobarea directorului şi că se utilizează în spaţii special amenajate. De asemenea, astfel de 2 echipamente nu pot fi primite de la aparţinători, prin sectorul vizita, ci pot fi achiziţionate prin magazinul unităţilor penitenciare. Reclamantul a mai precizat că, din 2021 a formulat cereri către administraţiile penitenciare pentru a aproba achiziţionarea unui laptop necesar exercitării dreptului de a urma programe de studii universitare, iar în luna mai s-a adresat Ministerului Justiţiei cu o cerere de revocare a dispoziţiilor art. 135 - art. 147 din Anexa Regulament din OMJ nr. 1322/C/2017, arătând ca acestea contravin art. 70 alin. (2) din Legea nr. 254/2013.

Iniţial, un prim răspuns la cererea sa i-a fost comunicat de Administraţia Naţională a Penitenciarelor, prin adresa nr. 10005/DRS/30.06.2023 prin care, în esenţă, i s-a comunicat faptul că articolele cuprinse în Capitolul XIII din ordin „au fost elaborate în acord cu legislaţia execuţional-penală existentă."

Ministerul Justiţiei a preluat răspunsul formulat de Administraţia Naţională a Penitenciarelor prin adresa numărul 39120/06.07.2023, refuzând să dea curs cererii de revocare parţială.

În opinia reclamantul, s-a încălcat principiului legalităţii având în vedere că O.M.J. nr. 1322/C/2017 a fost emis în temeiul dispoziţiilor art. 89 alin. (8) din Legea nr. 254/2013, astfel că, Ministerul Justiţiei nu avea şi nu are o competenţa legală privind normarea primirii, cumpărării, păstrării şi folosirii, de către deţinuţi, a echipamentelor IT. Această atribuţie legală de apreciere este străină Ministerului Justiţiei şi asta deoarece nu este investit printr-o normă legală cu un asemenea drept de apreciere. Conform art. 70 alin. (2) din Legea nr. 254/2013, legiuitorul primar a însărcinat guvernul, emitent al regulamentului de aplicare a legii, să normeze „numărul şi greutatea pachetelor, categoriile de bunuri care pot fi primite, cumpărate, păstrate şi folosite de către persoanele condamnate, precum şi procedura de primire, păstrare şi folosire". Adoptarea oricărui act administrativ trebuie să fie guvernat de principiul legalităţii. Când acesta din urmă lipseşte, sancţiunea este reprezentată de anulare sau chiar inexistenţă. În consecinţă, reclamantul a opinat că prevederile art. 135 - art. 147 din OMJ nr. 1322/C/2017 sunt nelegale, prin adoptarea lor de către Ministerul Justiţiei încălcându-se art. 1 alin. (5) din constituţie şi art. 4 din Legea nr. 24/2000.

În drept, s-au invocat dispoziţiile art. art. 70 alin (2) din Legea nr. 254/2013, art. 4 din Legea nr. 24/2000 si art. 1 alin (5) din Constituţie.

În probaţiune au fost depuse înscrisuri (f.6-14).

Cererea este legal timbrată (f.22).

A.2 Apărările pârâţilor Ø

Pârâtul Ministerul Justiţiei a formulat întâmpinare la data de 10.06.2024 (f.46) prin care a solicitat respingerea acţiunii ca neîntemeiată. În susţinerea poziţiei procesuale a arătat că, actul criticat de reclamant a fost publicat în Monitorul Oficial ai României, Partea I, nr. 432 bis din 12 iunie 2017, fiind modificat prin OAAJ nr. S2/C/2022 pentru modificarea şi completarea Regulamentului privind organizarea şi desfăşurarea activităţilor şi programelor educative, de asistenţă psihologică şi asistenţă socială din locurile de deţinere aflate în subordinea Administraţiei Naţionale a Penitenciarelor, publicat în Monitorul Oficial al României nr. 76 din 26 ianuarie 2022. În procesul de elaborare a OMJ nr. 1322/C/2017 au fost avute în vedere atât exigenţele impuse de normele de tehnică legislativă prevăzute de Legea nr. 24/2000 privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative, cu modificările şi completările ulterioare, republicata,, cât şi cerinţele impuse de Legea nr. 52/2003 privind transparenţa decizională în administraţia publică, proiectul de ordin fiind publicat la data de 27.01.2017 pe site-ul Ministerului Justiţiei, la secţiunea "Proiecte în Dezbatere",

Contrar susţinerilor reclamantului care apreciază că reglementarea prevăzută de art. 135-147 din Anexa la O.M.J. nr. 1322/C/2017 este realizată în mod greşit prin ordin al ministrului justiţiei, cu încălcarea art. 70 alin. 2 şi art. 89 din Legea nr. 254/2013, pârâtul a menţionat că potrivit art. 77 din Legea nr. 24/2000, privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative: „Ordinele cu caracter normativ, instrucţiunile şi alte asemenea acte ale conducătorilor ministerelor şi ai celorlalte organe ale administraţiei publice centrale de specialitate sau ale autorităţilor 3 administrative autonome se emit numai pe baza şi în executarea legilor, a hotărârilor şi a ordonanţelor Guvernului", cu referire şi la art. 198 din H.G. nr. 157/2016 privind regulamentul de aplicare a Legii nr. 254/2013 prin s-a conferit în mod expres competenţa ministrului justiţiei de a stabili condiţii/reguli pentru primirea, cumpărarea, păstrarea şi folosirea de echipamente de tehnologie a informaţiei de către deţinuţi.

Astfel, art. 89 din Legea nr. 254/2013 face trimitere exact la ordinul ministrului justiţiei la care face referire reclamantul şi a cărei suspendare o solicită. Art. 89 alin.8 din Legea nr. 254/2013 prevede: Potrivit art. 89 alin 8 din Legea nr. 254/2013, „Condiţiile privind organizarea şi desfăşurarea activităţilor educative, de asistenţă psihologică şi asistenţă socială, instruire şcolară, învăţământ universitar şi formare profesională a persoanelor condamnate se stabilesc prin ordin al ministrului justiţiei"

Legiuitorul primar dar şi legiuitorul secundar au conferit Ministerului Justiţiei competenţele legale de a decide modalitatea în care se desfăşoară activităţile educative care implică accesul la echipamente informatice şi modul de întrebuinţare, achiziţie, păstrare a acestora. Considerăm că reclamantul este în eroare în ce priveşte cadrul normativ iar acţiunea introductivă de instanţă este motivată mai mult din perspectiva unor impresii subiective.

Din coroborarea prevederilor art. 70, alin. (2) din Legea nr. 254/2013 cu cele prevăzute de Anexa nr. 1 la Regulamentul de aplicare a Legii nr. 254/2013 privind executarea pedepselor şi a măsurilor privative de libertate dispuse de organele judiciare în cursul procesului penal, aprobat prin Hotărârea Guvernului nr. 157/2016, observăm că „numărul şi greutatea pachetelor, categoriilor de bunuri care pot fi primate, cumpărate, păstrate şi folosite de către persoanele condamnate, precum şi procedura de primire, păstrare şi folosire" se stabilesc, întocmai cum prevede art. 70, alin. 2, susmenţionat, în cuprinsul Regulamentului de aplicare a Legii nr. 254/2013 (a se vedea Anexa nr. 1 la regulament referitoare la numărul şi greutatea pachetelor, categoriile de bunuri care pot fi primite, cumpărate, păstrate şi folosite de către persoanele condamnate, precum şi celelalte dispoziţii ale aceluiaşi act normativ, cu privire la procedura de primire, păstrare şi folosire a acestora).

Conferindu-se eficienţă dispoziţiilor art. 77 din Legea nr. 24/2000, art. 198 din Regulamentul de aplicare a Legii nr. 254/2013, face trimitere la accesul a echipamente de tehnologia informaţiei şi prevăd că: "Administraţia penitenciarului poate aproba primirea, cumpărarea, păstrarea şi folosirea de echipamente de tehnologie a informaţiei de către deţinuţi, In condiţiile stabilite de ordinul ministrului justiţiei prevăzut la art. 89 alin. (8) din Lege."

Aşadar, criticile reclamantului sunt neîntemeiate, dispoziţiile art. 135-147 din Ordinul nr. 1322/2017 fiind emise pe baza şi în executarea dispoziţiilor cuprinse în art. 197 alin. 3 din Regulamentul de aplicare a Legii nr. 254/2013, atât cu respectarea rigorilor constituţionale, cât şi a celor de tehnică legislativă.

Dispoziţiile criticate sunt cuprinse în Capitolul XlII - Primirea, cumpărarea, păstrarea şi folosirea de către deţinuţi a echipamentelor de tehnologie a informaţiei din cadrul Titlul IU - Domeniul educaţie din OMJ nr. 1322/2017. Astfel, prin plasarea acestora în cadrul titlului referitor la domeniul educaţiei rezultă intenţia legiuitorului de a stabili că reglementarea acestei categorii de bunuri (echipamente informatice) este realizată în vederea asigurării activităţilor din sfera educaţiei. în acest sens, menţionăm că art. 135 alin. (2) din OMJ nr. 1322/2017 stabileşte că echipamentele informative avute în vedere de aceste dispoziţii sunt reglementate în vederea susţinerii activităţilor educative, de asistenţă psihologică şi asistenţă socială recomandate în planul individualizat.

Aşadar, reglementarea din OMJ nr. 1322/2017 referitoare ta echipamentele informative nu vizează toate persoanele private de libertate, ci doar acelea care desfăşoară activităţi educative, de asistenţă psihologică şi asistenţă socială, potrivit recomandărilor cuprinse în planul de intervenţie. Mai mult, în cadrul unui loc de deţinere mai sunt necesare şi utilizate echipamente informatice, însă cu alte scopuri (cum ar fi, spre exemplu, în vederea asigurării dreptului la comunicări on-line).

Or, reglementarea din OMJ nr. 1322/2017 are în vedere doar echipamentele informative necesare realizării activităţilor educative, de asistenţă psihologică şi asistenţă socială de către persoanele private de libertate, nu şi cele necesare realizării dreptului ta comunicări on-line sau informaţie. 4 Art. 1 alin. (1) din OMJ nr. 1322/2017 stabileşte, cu titlu general, obiectul de reglementare al acestui act normativ, fiind firesc să fie reglementate anumite aspecte cu privire la o anumită categorie de bunuri care, prin utilizarea acestora, asigura realizarea domeniului de reglementare al ordinului. în acest sens, apreciem că echipamentele informatice reprezintă o categorie de bunuri necesare susţinerii activităţilor educative, de asistenţă psihologică şi asistenţă socială.

Prin urmare, dispoziţiile art. 135 - 147 din OMJ nr. 1322/2017 ce reglementează anumite aspecte privitoare la echipamentele informatice intră în sfera domeniului de organizare şi desfăşurare a activităţilor educative realizate de persoanele private de libertate, astfel cum este prevăzut la art. 1 alin. (1) din OMJ nr. 1322/2017.

Cu alte cuvinte, reglementarea criticata se încadrează perfect în corpul actului normativ, emis în baza art. 89 alin. (9) din Legea nr. 254/2013. Dispoziţiile art. 70 alin. (2) din Legea nr. 254/2013 sunt organizate prin dispoziţiile art. 148 - 151 din Regulamentul de aplicare a Legii nr. 157/2016. De asemenea, anexa nr. 1 la Regulamentul de aplicare a Legii nr. 254/2013 prevede categoriile de bunuri ce pot fi primite, cumpărate şi folosite, precum şi modalitatea de intrare în posesie a acestora, şi anume: cumpărate de către persoanele private de libertate sau primite prin sectorul vizită. Categoriile de bunuri la care fac referire atât art. 70 alin. (2) din Legea nr. 254/2013, cât şi dispoziţiile art. 148 -151 din Regulamentul de aplicare a Legii nr. 254/2013 reprezintă bunuri care pot fi primite, cumpărate şi folosite de către toate persoanele private de libertate (bineînţeles ţinând cont categoria de persoane - masculin şi feminin prin raportare la natura şi utilitatea acelui bun).

Aceste reglementări subliniază faptul că aceste bunuri pot fi primite în cadrul locurilor de deţinere şi utilizate de către persoanele private de libertate, fără a fi contrare scopului executării pedepsei. Dispoziţiile art. 70 alin. (2) din Legea nr. 254/2013 nu se opun ca, prin alte acte normative terţiare, să fie prevăzute reglementări specifice cu privire la anumite categorii de bunuri, în funcţie de obiectul particular al acelui act normativ. în acest sens, amintim că legislaţia execuţional - penală reprezintă un cadru normativ amplu, cu numeroase reglementări, ca urmare a necesităţii stabilirii şi prevederii fiecărui aspect din viaţa unei persoane care execută o persoană privată de libertate (sănătate, educaţie, hrană, siguranţă etc).

 Astfel, apare ca firesc ca legislaţia secundară să impună reguli mai stricte în vederea intrării în posesie a unui echipament informatic de către o persoană care nu se află neapărat în derularea unui program educativ, faţă de legislaţia terţiară care are un interes mare să întreprindă toate măsurile necesare ca persoana condamnată să urmeze un program educativ, cu efect direct asupra procesului acesteia de reintegrare socială. În ceea ce priveşte situaţia reclamantului, din informaţiile comunicate de către Administraţia Naţională a Penitenciarelor rezultă următoarele: - a avut la dispoziţie, conform datelor deţinute de structura IT a aparatului central de-a lungul timpului două calculatoare (unui pe holul secţiei de deţinere şi un notebook); - este cazat individual (singur în cameră), având posibilitatea reală de a se concentra pe studiu, netulburat; Au existat şi momente în care reclamantul a refuzat să utilizeze calculatorul de pe holul secţiei iar nivelul de utilizare, cel puţin până în acest moment este unul scăzut. Cel puţin în luna Ianuarie 2024 conform Registru intrări ieşiri studiu, cel în cauză a refuzat de două ori ieşirea; - a obţinut o hotărâre favorabilă din partea judecătorului de supraveghere din cadrul Penitenciarului Oradea prin care numărul orelor de acces la calculatorul situate pe holul secţiei de deţinere au fost mărite (Încheierea nr. 66 din 01.02.2024 pronunţată în Dosarul 9/C/2024).

În ceea ce priveşte primirea, cumpărarea, păstrarea şi folosirea echipamentelor de tehnologie a informaţiei de către deţinuţi, pârâtul a precizat că, actul normativ amintit anterior reglementează toate aceste demersuri în capitolul XIII. Astfel, din categoria echipamentelor de tehnologie a informaţiei fac parte laptopuri şi calculatoare electronice de tip desktop şi minitower, cu sisteme de operare instalate pe bază de licenţe valabile. În sprijinul susţinerilor sale, pârâtul a invocat şi dispoziţiile art. 135 alin. (2) şi ale art. 136 din Cap. XIII din Ordinului de ministru nr. 1322/C/2017 5 Reclamantul este student în anul IV al Facultăţii de Drept, din cadrul Universităţii BabeşBolyai Cluj-Napoca, forma la distanţă, precum şi student în anul I al Facultăţii de Ştiinţe Politice, Administrative şi ale Comunicării, specializarea Jurnalism, aparţinând aceleiaşi universităţi.

Pe parcursul executării pedepsei privative de libertate, acesta a fost sancţionat, în cursul lunii iunie 2023 cu Avertisment, ca urmare a săvârşirii următoarei abateri disciplinare: „în data de 20,05.2023 în timp ce se afla la cursuri on-line în cadrul sectorului vizită, acesta a accesat alte site-ul şi a vizionat filmuleţe video cu conţinut pornografic". Abaterea a fost săvârşită în timpul vizualizării unor cursuri universitare.

De altfel, a opinat pârâtul, prezentul demers al reclamantului vizează, printre altele, tocmai facilitarea accesului la echipamente IT în alt scop decât facilitarea procesului de învăţare. Astfel, ţinând cont de acest aspect, precum şi de prevederile legislative invocate, pârâtul a precizatm că la nivelul Penitenciarului Oradea (unitate unde deţinutul are stabilită executarea pedepsei), nu s-a aprobat înscrierea deţinutului la Facultatea de Jurnalism. înscrierea deţinutului la acest demers a fost aprobată la nivelul Penitenciarului Baia Mare, în perioada în care se afla la această unitate de detenţie.

Pentru asigurarea condiţiilor optime de a se pregăti pentru cursuri şi pentru întocmirea temelor/referatelor la diverse materii de studiu, la nivelul Penitenciarului Oradea, deţinutului i s-a întocmit un orar de studiu individual cu o durată de 3 ore/zi în afara camerei de deţinere, într-un spaţiu dotat cu dotat cu birou, calculator şi căşti audio, fiind asigurate condiţii prielnice pentru acest demers.

Spaţiul se află în capătul secţiei unde e cazat deţinutul şi e delimitat printr-o uşă de tip grilaj metalic. Deţinutul este cazat individual, pe o secţie de aproximativ 40 de deţinuţi, aspect care favorizează procesul de învăţare, neexistând factori perturbatori.

Din verificările efectuate, a rezultat că reclamantul a indicat sporadic necesitatea de a întocmi referatele la calculatorul de la nivelul secţiei, sens în care, de la momentul frecventării cursurilor Facultăţii de Drept şi până în prezent (anii de studiu MV) deţinutul a solicitat sprijinul pentru transmiterea către facultate a doar 2 referate care au fost redactate pe calculatorul alocat (a câte 2, respectiv 3 pagini), 2 teme de control ta materiile la care au fost stabilite cerinţe în acest sens (o temă pe un sfert de pagină şi un chestionar redactat de profesor cu variante de răspuns). De asemenea, acesta a redactat un draft al lucrării de licenţă, de 8 pagini, din care doar 4 cu text consistent spaţiat, restul conţinând o listă de abrevieri şi pagina de titlu. În acest context, pârâtul a apreciat că nu este întemeiată critica reclamantului asupra afectării activităţii de studiu, (o anumită superficialitate în accesarea facilitaţilor IT puse la dispoziţie).

Deţinutul a manifestat un comportament oscilant cu privire la asumarea regulilor ce decurg din folosirea echipamentului individual şi a studiului individual, întrucât, acesta a refuzat să semneze în repetate rânduri documentele care prevăd aceste reguli (ex: graficul privind studiul individual a fost întocmit încă din 19.10.2023, însă a semnat documentaţia în data de 24.11.2023).

În ceea ce priveşte echipamentele IT&C, i-a fost pus la dispoziţie de către administraţia Penitenciarului Oradea, pentru participarea la cursurile on-line pentru studiile universitare de licenţă, un echipament tip notebook, aflat la dispoziţia serviciului educaţie (pe care persoana condamnată îl utiliza conform orarului de programare la cursuri on-line), monitorizat de un soft de tip Parental Control - Microsoft Family Safety, care are ca scop filtrarea şi interzicerea accesului persoanei private de libertate la pagini web neaprobate. În cadrul accesului la sistemul informatic, persoana condamnată a avut acordate drepturi de utilizare a echipament tip notebook în calitate de utilizator obişnuit, fără privilegii sau permisiuni de nivel administrator.

Spaţiile şi intervalele orare în care persoana condamnată a putut utiliza echipamentele informatice au fost stabilite de către administraţia locului de deţinere. Pentru utilizarea calculatorului pus la dispoziţie de către administraţia penitenciarului, persoana condamnată are îndatorirea de a completa şi respecta angajamentul prevăzut în anexa nr. 13 din OMJ nr. 1322/C/2017, angajament pe care Erli Zsolt Csaba l-a luat la cunoştinţă şi l-a semnat, asumându-şi integral toate obligaţiile şi interdicţiile.

Nerespectarea angajamentului privind condiţiile de utilizare a echipamentelor informatice personale/puse la dispoziţie de către administraţia penitenciarului constituie abatere disciplinară, potrivit art. 100, alin. (3) raportat la art. 6 81 lit. I) din Legea nr. 254/2013 privind executarea pedepselor şi a măsurilor privative de libertate dispuse de organele judiciare în cursul procesului penal. Referitor la posibilitatea primirii, cumpărării, păstrării şi folosirii de către deţinuţi a echipamentelor de tehnologie a informaţiei, reglementată la capitolul XIII din OMJ nr. 1322/C/2017, reclamantul nu a primit aprobarea administraţiei penitenciarului pentru utilizarea unui echipament informatic personal. Penitenciarul Oradea a întreprins demersuri pentru a susţine continuarea studiilor, conştienţi fiind de rolul vital pe care îl joacă în dezvoltarea personală şi profesională a fiecărui individ şi de reintegrarea acestuia în societate.

Administraţia Penitenciarului Oradea nu doar a susţinut acest deziderat, ci s-a angajat activ în demersuri menite să asigure toate condiţiile necesare pentru realizarea acestui obiectiv. Astfel, a fost pus la dispoziţie persoanei condamnate şi un echipament de tip desktop stand-alone pentru studiu individual, perioada timpului alocat pentru studiu individual fiind de 3 ore în fiecare zi. Pentru facilitarea accesului la echipament acesta a fost instalat pe aceeaşi secţie de deţinere pe care a fost cazat reclamantul, într-un spaţiu care permitea supravegherea acesteia pe întreaga perioadă a utilizării echipamentului informatic.

Şi pentru acest sistemul informatic, reclamantul a avut acordate drepturi de utilizare a echipament tip notebook, în calitate de utilizator obişnuit, fără privilegii sau permisiuni de nivel administrator. Având în vedere cele menţionate mai sus, se poate concluziona faptul că reclamantul a avut acces la un total de două echipamente informatice în scopul activităţilor de învăţare şi pregătire a licenţei (un echipament pentru participarea la cursuri şi un al doilea echipament pentru studiu individual la calculator).

1. Soluţia Curţii.

Analizând actele şi lucrările cauzei, instanţa de judecată reţine următoarele:

În fapt, reclamantul execută o pedeapsă privativă de libertate în cadrul Penitenciarului Oradea şi este student în anul IV al Facultăţii de Drep din cadrul UBB, forma la distanţă, acesta intenţionând redactarea unei lucrări de licenţă la disciplina Drept Constituţional. Totodată, reclamantul este student în anul I al Facultăţii de Ştiinţe Politice, Administrative şi ale Comunicării, din cadrul UBB, specializarea jurnalism.

Dispoziţiile criticate de reclamant cuprinse în art. 135-147 din Cap. XIII Primirea, cumpărarea, păstrarea şi folosirea de către deţinuţi a echipamentelor de tehnologie a informaţiei, Titlul III Domeniul educaţie, ale Ordinului MJ nr. 1322/C/2017, reglementează în esenţă condiţiile pe care persoanele private de libertate trebuie să le îndeplinească pentru primirea, cumpărarea, păstrarea şi folosirea echipamentelor de tehnologie a informaţiei; modalitatea de achiziţionare şi condiţiile de utilizare a acestor echipamente (spaţii, intervale orare); obligaţiile impuse persoanele private de libertate care utilizează aceste echipamente. Analizând preambulul

Ordinului 1322/C/2017 pentru aprobarea Regulamentului privind organizarea şi desfăşurarea activităţilor şi programelor educative, de asistenţă psihologică şi asistenţă socială din locurile de deţinere aflate în subordinea Administraţiei Naţionale a Penitenciarelor, emis de către Ministerul Justiţiei, Curtea reţine că acesta a fost emis în baza art. 89 alin. 8, art. 165 alin. 5 din Legea 254/2013, art. 187 alin. 2 din HG 157/2016, art. 13 din HG 652/2009. Potrivit art. 70 alin. 2 din Legea 254/2013 numărul şi greutatea pachetelor, categoriile de bunuri care pot fi primite, cumpărate, păstrate şi folosite de către persoanele condamnate, precum şi procedura de primire, păstrare şi folosire se stabilesc prin regulamentul de aplicare a prezentei legi.

Potrivit art. 198 din HG 157/2016, pentru aprobarea Regulamentului de aplicare a Legii nr. 254/2013 privind executarea pedepselor şi a măsurilor privative de libertate dispuse de organele judiciare în cursul procesului penal, administraţia penitenciarului poate aproba primirea, cumpărarea, păstrarea şi folosirea de echipamente de tehnologie a informaţiei de către deţinuţi, în condiţiile stabilite de ordinul ministrului justiţiei prevăzut la art. 89 alin. (8) din Lege. 7 Potrivit art. 89 alin. 8 din Legea 254/2013 condiţiile privind organizarea şi desfăşurarea activităţilor educative, de asistenţă psihologică şi asistenţă socială, instruire şcolară, învăţământ universitar şi formare profesională a persoanelor condamnate se stabilesc prin ordin al ministrului justiţiei.

În raport de dispoziţiile Legii 554/2004 Curtea apreciază că rezultă în mod neechivoc că un act administrativ cu caracter normativ cum este cel din speţă, poate fi atacat doar pentru motive de nelegalitate nu şi pentru motive de oportunitate, oportunitatea adoptării unui act administrativ excede cenzurii instanţei de contencios administrativ; însă în măsura în care dreptul de apreciere al autorităţilor publice este exercitat astfel încât se încalcă drepturile şi libertăţile cetăţenilor ne aflăm în prezenta unui exces de putere având în vedere art. 2 lit n din Legea 554/2004, exces de putere care transferă această problemă în domeniul legalităţii actului administrativ şi astfel respectivul aspect poate fi verificat de instanţa de contencios administrativ în cadrul unei acţiuni în anulare.

A accepta contrariul ar însemna acceptarea excesului de putere fără niciun control al activităţii administraţiei ceea ce este nepermis într-un stat de drept (art. 1 alin. 4 Constituţie). Exercitarea controlului este supusă principiului proporţionalităţii care impune respectarea unui echilibru rezonabil între interesul public pe care autoritatea are obligaţia să îl îndeplinească şi drepturile şi interesele legitime private ce pot fi lezate prin conduita administraţiei.

Analizând legalitatea actului administrativ în limitele în care acesta este contestat, în sensul verificării condiţiilor şi conformităţii acestuia cu actele normative cu forţă juridică superioară, în baza cărora a fost emis, Curtea reţine că Ministerul Justiţiei este abilitat să normeze criteriile/condiţiile privind cumpărarea, primirea, păstrarea şi folosirea de către deţinuţi a echipamentelor de tehnologie a informaţiilor, iar acest aspect ţine de dreptul de apreciere al Ministerului Justiţiei şi de oportunitatea actului administrativ, chestiuni care nu pot fi cenzurate de instanţa de contencios administrativ, nefiind în prezenţa unui exces de putere din partea Ministerului Justiţiei.

Astfel se impune a se observa că art. 70 alin. 2 din Legea 254/2013 cu respectarea art. 108 din Constituţie au transferat legiuitorului secundar competenţa în normarea categoriilor de bunuri (a se vedea Anexa 1 la HG 157/2016) care pot fi primite, cumpărate, păstrate şi folosite de către persoanele condamnate precum şi procedura de primire, păstrare şi folosire a acestora.

Totodată, art. 89 alin. 8 din Legea 254/2013 a transferat în competenţa Ministerului Justiţiei normarea condiţiilor privind organizarea şi desfăşurarea activităţilor educative, de asistenţă psihologică şi asistenţă socială, instruire şcolară, învăţământ universitar şi formare profesională a persoanelor condamnate. Pornind de la aceste prevederi legale, era firesc ca legiuitorul secundar să transfere în sarcina Ministerului Justiţiei competenţa de normare a accesului la o anumită categorie specifică de bunuri - echipamentele de tehnologie a informaţiei utilizate de persoanele condamnate private de libertate în exercitarea dreptului de acces la educaţie în limitele compatibilităţii cu specificul regimului de detenţie, în vederea asigurării unui cadrul legal unitar pentru organizarea şi desfăşurarea activităţilor educative, de asistenţă psihologică şi asistenţă socială, instruire şcolară, învăţământ universitar şi formare profesională a deţinuţilor. Prin adoptarea de către Ministerul Justiţiei a Ordinului 1322/2017 s-a instituit un regulament privind organizarea şi desfăşurarea activităţilor şi programelor educative, de asistenţă psihologică şi asistenţă socială din unităţile sistemului penitenciar, ce are drept scop stabilirea condiţiilor privind organizarea şi desfăşurarea demersurilor educative, de asistenţă psihologică şi asistenţă socială derulate cu persoanele private de libertate din sistemul penitenciar.

În vederea asigurării finalităţii urmărite de art. 89 din Legea 254/2013 de a crea cadrul legal pentru ca persoanele condamnate să aibă acces la activităţi educative, de asistenţă psihologică şi asistenţă socială, cu luarea în considerare a statului acestora, Ministerul Justiţiei a elaborat norme de reglementare cu privire la o anumită categorie de bunuri (echipamente de tehnologie a informaţiei) datorită specificului delegării legislative primare de care se bucură în normarea activităţilor din sfera educaţiei.

Reglementarea din Ordinul 1322/2017 referitoare la echipamentele de tehnologie a informaţiei nu vizează toate persoanele private de libertate ci doar cele care desfăşoară activităţi educative, de asistenţă psihologică şi asistenţă socială, nefiind în prezenţa unor interferări cu 8 dispoziţiile art. 148-151 din HG 157/2016, iar în cadrul Anexei nr. 1 la poziţia 20 din Regulament în categoria bunurilor care pot fi primite, cumpărate, păstrate şi folosite de către deţinuţi se regăsesc şi laptopuri şi echipamente informatice ale căror caracteristici sunt stabilite prin decizie a directorului general al ANP, cantitatea fiind aprobată de director, utilizarea făcându-se în spaţii special amenajate, aceste bunuri putând fi achiziţionate şi nu pot face obiectul primirii prin sectorul vizită.

Astfel se impune a se reţine că art. 70 alin. 2 coroborat cu art. 89 alin. 8 din Legea 254/2013 nu instituie interdicţii şi nici nu se opune ca prin delegări infra legislative să fie reglementate proceduri cu privire la anumite categorii de bunuri (echipamente informatice) în funcţie de obiectul de reglementare vizat -organizarea şi desfăşurarea activităţilor educative, de asistenţă psihologică şi asistenţă socială, instruire şcolară, învăţământ universitar şi formare profesională.

Prin urmare, în mod greşit consideră reclamantul că la adoptarea actului administrativ contestat s-au încălcat prevederile art. 1 alin. 5 din Constituţie, art. 4 din Legea 24/2000, Ministerul Justiţiei făcând o aplicare eficientă a prevederilor art. 77 din Legea 24/2000 în limitele stabilite de actele normative cu forţă juridică superioară. În raport de cele arătate anterior, Curtea în baza art. 8, art. 18 din Legea 554/2004, va respinge cererea de chemare în judecată formulată de reclamantul Erli Zsolt-Csaba, CNP 1850202245020, în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Justiţiei, ca neîntemeiată.

PENTRU ACESTE MOTIVE IN NUMELE LEGII HOTĂRĂŞTE:

Respinge cererea de chemare în judecată formulată de reclamantul Erli Zsolt-Csaba, CNP 1850202245020, domiciliat în Baia Mare, str. Victoriei nr. 3 ap. 42, jud. Maramureş, în prezent încarcerat în Penitenciarul Baia Mare, în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Justiţiei, cu sediul în Bucureşti str. Apolodor nr. 17, sector 5, ca neîntemeiată.

Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare. Recursul se depune la Curtea de Apel Cluj, Secţia a III a Contencios Administrativ şi Fiscal.

Pronunţată prin punerea solutiei la dispozitia partilor de catre grefa instantei, azi 01.07.2024.[1]

 

[1] Sentința civilă nr. 268/2024, pronunțată de Curtea de Apel Cluj, secția a III-a de contencios administrativ și fiscal, dosar nr. 387/33/2024, nepublicată

« Înapoi