« Înapoi

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Oradea la data de 28.06.2024 sub nr. de mai sus, contestatorul Penitenciarul Oradea a formulat contestație împotriva Încheierii judecătorului de supraveghere a privării de libertate nr. 200/ 24.05.2024 pronunțate în dosarul nr. 166/C/2024, solicitând desființarea încheierii și respingerea ca nefondată a plângerii formulate de condamnatul E.Z.C. cu privire la măsurile instituite de administrația locului de deținere referitoare la preluarea, înregistrarea și soluționarea cererilor ce au ca obiect transmiterea de înscrisuri către organele judiciare.

În motivarea în fapt, contestatorul a arătat, în esență, că, materializarea intenției de depunere și transmitere a unor cereri ori acte adresate instanțelor judecătorești, persoana condamnată E.Z.C. ar fi trebuit să formuleze o cerere scrisă către administrația locului de deținere, iar nu să predea unui agent din cadrul serviciului evidență deținuți, în zona sălii de sport din incinta Penitenciarului Oradea.

În drept, contestatorul a invocat dispozițiile art. 5 alin. 6 din regulamentul de ordine interioară al Penitenciarului Oradea nr. 26730/28.02.2023, Decizia directorului Penitenciarului Oradea nr. 400445/18.06.2021, art. 208 din OMJ nr. 2188/C/2022, art. 63 și 64 din Legea nr. 254/2013.

La dosar a fost înaintat de către Penitenciarul Oradea dosarul nr. 166/C/2004 a judecătorului de supraveghere a privării de libertate la Penitenciar Oradea.

Analizând materialul probator administrat în cauză, instanța reține următoarele:

Prin Încheierea nr. 200/ 24.05.2024, dată de judecătorul de supraveghere a privării de libertate din cadrul Penitenciarului Oradea în dosarul nr. 166/C/2024, s-a admis plângerea formulată de către condamnatul E.Z.C., plângere prin care condamnatul a sesizat judecătorul de supraveghere cu privire la încălcarea de către aministrația Penitenciarului Oradea a dispozițiilor art. 63 alin. 1 și 2, art. 56 art. 12 și art. 39 alin. 15 din Legea nr. 254/2013, precum și a dispozițiilor art. 183 alin. 1 C.P. Civ. și s-a dispus expedierea către Judecătoria Baia Mare și către Tribunalul Bihor, prin secretariatul Penitenciarului Oradea, a înscrisurilor aflate la filele 6-22, ale dosarului nr. 166/C/2024, împreună cu un exemplar al încheierii nr. 200/24.05.2024.

Pentru a dispune astfel, judecătorul de supraveghere a reținut că, prin raportare la dispozițiile art. 270 C.P.P. și ale art. 208 alin. 2 din Ordinul Ministrului Justiției nr. 2188/C/2022, administrația Penitenciarului Oradea are obligația să expedieze înscrisurile depuse de condamnat către instanțele de judecată. Totodată, a reținut că agentul procedural are obligația de a preda înscrisurile sectretariatului locului de deținere, pentru a fi expediate.

Reanalizând probele administrate în cauză, instanța reține că Încheierea nr. 200/24.05.2024 a judecătorului de supraveghere a privări de libertate de la Penitenciarul Oradea este parțial nelegală și netemeinică, pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare.

 Astfel, instanța reține că persoana condamnată a dorit să transmită unor instanțe de judecată anumite înscrisuri, fără însă a parcurge, în opinia administrației penitenciarului, procedura impusă de actele normative în vigoare. Concret, deținutul a predat înscrisurile, în zona sălii de sport din cadrul Penitenciarului Oradea, unui agent din cadrul Serviciului evidență deținuți. Conform propriilor susțineri inserate de petent în plângerea adresată judecătorului de supraveghere, după aproximativ 30 de minute, când deja deținutul revenise în cameră, a venit la el același agent, care i-a înmânat actele, spunându-I totodată să le trimită prin plic, întrucât administrația penitenciarului nu le va trimite instanțelor.

Potrivit art. 1 alin. Din decizia Directorului Penitenciarului Oradea nr. 400445/18.06.2021 privind competențele de soluționare și circuitul soluționării cererilor formulate de către deținuți, dispoziție invocată în cuprinsul prezentei contestații de Penitenciarul Oradea , Prin termenul cerere se înțelege orice solicitare adresată de către persoanele private de libertate administrației locului de deținere în acceptațiunea art. 63 din Legea nr. 254/2013. Cererile sunt completate pe tipizate, conform modelului stabilit prin prezentele instrucțiuni (…)

Conform art 2 alin. 1 din aceeași decizie, Pentru buna înțelegere a prevederilor prezentului act normativ, se vor respecta următoarele prevederi: 1) În vederea îndeplinirii procedurii de soluționare cu celeritate a cererilor deținuților, cererile- tip se predau prin grija șefului de secție și se preiau de la aceștia de către șefii de secție, care le înregistrează în registrul special destinat, se emite bonul cu numărul de înregistrare, care se predă deținuților.

În fine, conform art. 63 din Legea nr. 254/2013, articolul la care face trimitere art. 1 alin. 1 din Decizia Directorului Penitenciarului Oradea nr. 400445/18.06.2021, (1) Dreptul la petiționare și dreptul la corespondență ale persoanelor condamnate sunt garantate. (2) În sensul prezentei legi, termenul petiție include orice cerere sau sesizare adresată autorităților publice, instituțiilor publice, organelor judiciare, instanțelor naționale și internaționale.

Contrar interpretării date de penitenciar, instanța reține că art. 1 alin. 1 din Decizia Directorului Penitenciarului Oradea nr. 400445/18.06.2021 se referă, așa cum se prevede expresiss verbis în cuprinsul său la cereri adresate de către persoanele private de libertate administrației locului de deținere. Deși articolul face trimitere la art. 63 din Legea nr. 254/2013, este evident faptul că, atâta vreme cât domeniul de aplicare al art. 1 alin. 1 din decizia menționată mai sus se limitează la cereri adresate administrației locului de deținere, nu pot fi apreciate ca făcând parte din această categorie cererile ori comunicările adresate instanțelor judecătorești, cum este cazul celor pe care deținutul din prezenta cauză a dorit să le transmită.

În dezacord cu aprecierea penitenciarului, instanța consideră că, din modalitatea în care această normă juridică este formulată, reiese că ea se aplică cererilor care vizează probleme ori situații a căror rezolvare, deși nu poate avea loc în acel moment, cu ocazia audienței, cade tot în sarcina penitenciarului. Referirea la audiență conduce la concluzia că articolul are în vedere probleme ori situații de natură internă, administrativă, a căror rezolvare cade în competența penitenciarului ori a judecătorului delegat. Dispoziția în discuție nu se referă nicidecum la cereri care vizează probleme a căror rezolvare ar cădea în sarcina instituțiilor judiciare și, deci, asupra cărora penitenciarul nu are oricum nicio competență de soluționare. Astfel de cereri nu au de ce să fie expuse cu ocazia vreunei audiențe în cadrul penitenciarului, câtă vreme privesc probleme ce exced competenței acestuia.

P)e de altă parte, analizând modalitatea în care, de-a lungul timpului, s-au înregistrat și pe rolul acestei instanțe cereri formulate de deținuți, instanța observă că, de exemplu, în majoritatea situațiilor în care condamnații înțeleg să conteste încheierea judecătorului de supraveghere pronunțată în temeiul art. 39, art. 40, art. 56 sau art. 104 din Legea nr. 254/2013, aceștia formulează în scris contestația și o adresează direct instanței (uneori trimisă în plic prin poștă, alteori sosită fără plic și, cel mai probabil, ridicată direct de persoana însărcinată), fără a aprcurge nicio procedură internă. Situațiile în care condamnatul întocmește contestația pe un formular tipizat, o depune la administrația locului de deținere, iar aceasta din urmă o inaintează împreună cu dosarul aferent instanței de judecată sunt rare. La fel se întâmplă și în cazul cererilor având oricare alt obiect.

Față de toate aceste considerente, raportat așadar la conținutul normelor juridice incidente în cauză și invocate de contestator, instanța reține că nu se poate desprinde concluzia obligativității completării unui formular- tip în situația în care deținutul dorește să comunice instanței judecătorești un înscris ori o cerere, administrația penitenciarului având obligația de a expedia instituțiilor destinatare înscrisurile de la filele 6-22 ale dosarului nr. 166/C/2024, înscrisuri aparținând deținutului E.Z.C.

Având în vedere că dosarul nr. 166/C/2024 îl vizează exclusiv pe deținutul E.Z.C., fiind înregistrat ca urmare a plângerii formulate de acesta, este evident că soluția pronunțată în dosar nu putea să se răsfrângă decât asupra lui, nefiind, astfel, permis a statua cu titlu general obligații pe care penitenciarul să le respecte, pe viitor, în privința altor deținuți. Prin urmare, mențiunea din cuprinsul dispozitivului încheierii prin care s-a impus Penitenciarului Oradea să expedieze, în viitor, prin serviciul secretariat, înscrisurile persoanelor private de libertate care răspund solicitărilor instanței de judecată nu poate fi menținută.

Față de aceste considerente, în temeiul art. 56 alin. 9-12 din Legea nr. 254/2013 va admite în parte contestația formulată de Penitenciarul Oradea împotriva Încheierii nr. 200/C/2024 a judecătorului de supraveghere a privării de libertate din cadrul Penitenciarului Oradea pronunțată în dosarul nr. 166/C/2024.

Va desființa în parte Încheierea nr. 200/C/2024 a judecătorului de supraveghere a privării de libertate din cadrul Penitenciarului Oradea pronunțată în dosarul nr. 166/C/2024, în sensul înlăturării numai a dispoziției de obligare a administrației Penitenciarului Oradea de a expedia, prin serviciul secretariat, înscrisurile persoanelor private de libertate care răspund solicitărilor instanței.

Va menține, în rest, dispozițiile Încheierii nr. 200/C/2024 a judecătorului de supraveghere a privării de libertate din cadrul Penitenciarului Oradea pronunțată în dosarul nr. 166/C/2024.

În temeiul art. 275 alin. 3 C.P.P., cheltuielile judiciare avansate de stat rămân în sarcina acestuia. [1]

[1] Sentința penală nr. 1296 din 27 septembrie 2024 a Judecătoriei Oradea- secția penală, pronunțată în dosarul nr. 12757/271/2024.

« Înapoi