« Înapoi

“Prin acţiunea înregistrată la data de 11.12.2023, reclamantul Erli Zsolt Csaba, în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Justiţiei, a solicitat instanţei anularea sintagmei„ aprobarea este condiţionată de conduita deţinutului" din cuprinsul Ordinului nr. 1322/C/2017 pentru aprobarea Regulamentului privind organizarea şi desfăşurarea activităţilor şi programelor educative, de asistenţă psihologică şi asistenţă socială din locurile de deţinere aflate în subordinea Administraţiei Naţionale a Penitenciarelor, Anexa - Regulament Titlul III, Capitolul VI — Metodologia şi normele privind înscrierea şi participarea Ia cursuri şi examene aferente învăţământului universitar art. 86 alin. 2, cu completările şi modificările ulterioare.

În motivarea cererii, în esenţă, reclamantul a arătat următoarele:  Este privat de libertate începând cu data de 11 februarie 2016, fiind condamnat pentru săvârşirea infracţiunilor de evaziune fiscala şi înşelăciune la o pedeapsă rezultantă de 19 ani şi o lună închisoare. Urmare a evaluărilor iniţiale de la debutul executării detenţiei, în Planul individualizat de evaluare şi intervenţie educativă şi terapeutică prevăzut de art. 89 alin. (3) — (5) din Legea nr. 254/2013, a primit recomandarea de a urma programe de cursuri universitare. In acest sens, în anul 2017, s-a înscris, a promovat examenul de admitere şi a început cursurile universitare la Universitatea Babeş-Bolyai, Facultatea de Psihologie şi Ştiinţe ale Educaţiei, specializarea Psihologa învăţământ la distanţă.

A absolvit primul an universitar. Cel de-al doilea an a presupus, ca materie obligatorie, parcurgerea a câte 30 de ore de practică de specialitate, în fiecare semestru. Administraţia Penitenciarului Oradea nu şi-a exercitat obligaţia în acest sens, tergiversând întregul an universitar această practică. Spre sfârşitul semestrului II, a fost sesizat judecătorul de supraveghere a privării de libertate din cadrul Penitenciarului Oradea, care a admis plângerea şi a obligat unitatea să efectueze demersurile în vederea susţinerii practicii de specialitate.

Administraţia nu a contestat încheierea, însă nici nu s-a conformat. Aşa fiind, reclamantul a luat decizia îngheţării studiilor universitare. Printr-o acţiune în răspundere civilă delictuală a Penitenciarului Oradea, Judecătoria Oradea secţia civilă a admis o cerere de sesizare a Curţii Constituţionale cu excepţia de neconstituţionalitate a sintagmei „în limita posibilităţii penitenciarului” din cuprinsul art. 79 din Legea nr. 254/2013. Conform metodologiei U.B.B., posibilitatea reînmatriculării în anul II de studiu a subzistat pentru o perioadă de 5 ani.

Cu alte cuvinte, ultima ocazie de a continua studiile la specializarea Psihologie a însemnat înmatricularea în anul universitar 2023-2024. Reclamantul a arătat că s-a adresat Penitenciarului Oradea, la data de 17.07.2023 cu o asemenea cerere, motivată de dispoziţiile art. 79 din Legea ni. 254/2012, respectiv art. 86 alin. (1) din O.M.J. nr. 1322/C/2017, iar în data de 23.08.2023, a aflat ca administraţia nu a aprobat continuarea cursurilor prin reînmatriculare, invocând dispoziţiile art. 86 alin. (2) din ordin, mai exact conduita necorespunzătoare a reclamantului. Împotriva acestui refuz, reclamantul a formulat plângere la judecătorul de supraveghere a privării de libertate din Penitenciarul Oradea în temeiul dispoziţiilor art. 56 din Legea nr. 254/2013, care însă a dispus respingerea plângerii formulate, prin încheierea nr. 252 din 19.IX.2023, de asemenea, comportament necorespunzător. 

La data de 06.07.2023 şi prin concursul aparţinătorilor, s-a transmis Ministerului Justiţiei o cerere de revocare parţială privind ordinul nr. 1322/C/2017, ce a fost motivată. Până la data prezentei, nu a primit vreun răspuns la cererea în cauză. 

În sprijinul susţinerilor sale, reclamantul a precizat că dreptul la învăţământ din cuprinsul Legii nr. 254/2013 - Capitolul V este destinat drepturilor persoanelor condamnate. In acord cu dispoziţiile art. 56 din lege: „( 1) Exercitarea drepturilor persoanelor condamnate nu poate fi îngrădită decât în limitele şi în condiţiile prevăzute de Constituţie şi lege." 

Art. 79 din Legea nr. 254/2013 recunoaşte dreptul la învăţământ: „Persoanele condamnate pot participa, în funcţie de posibilităţile penitenciarului, la cursuri de instruire şcolară sau universitare, în condiţiile protocolului de colaborare încheiat cu Ministerul Educaţiei Naţionale, ţinându-se cont de nevoile prioritare de intervenţie identificate, de starea de sănătate, de tipul regimului de executare şi de măsurile de siguranţă aplicate." 

Art. 91 din lege normează accesul la programe de studii universitare: „(1) Persoanele condamnate pot urma programe de studii universitare Ia distanţă sau în forma frecvenţei reduse..." Nu există nicio referire la conduita deţinutului. Clarificări sunt în cuprinsul H.G. nr. 157/2016 pentru aprobarea Regulamentului de aplicare a Legii nr. 254/2013 unde, la art. 192 alin. (1) teza finala se stipulează că „pentru înscrierea la cursuri în formă de învăţământ la distanţă au şanse egale toţi deţinuţii, indiferent de regimul în care îşi execută pedeapsa." 4 Capitolul VII din Legea nr. 254/2013 este destinat activităţilor educative, de asistenţă psihologică şi asistenţă socială, instruire şcolară învăţământul universitar şi formarea profesională a persoanelor condamnate. 

Ordinul în cauză este emis în baza dispoziţiilor art. 89 alin. 8 din Legea nr. 254/2013 care prevede: „Condiţiile privind organizarea şi desfăşurarea activităţilor educative, de asistenţă socială, instruire şcolară învăţământul universitar şi formarea profesională a persoanelor condamnate se stabilesc prin ordin al ministrului justiţiei”. 
Limitele stabilite de legiuitorul primar vizează normarea condiţiilor de organizare şi desfăşurare a acestor activităţi şi nu accesul ori înscrierea. Capitolul 8 din Ordinul nr. 1322/C/2016 cuprinde Metodologia şi normele privind înscrierea şi participarea la cursuri, examene, aferente învăţământului universitar. Art. 86 din ordin prevede: „În vederea aprobării iniţierii, de către persoana condamnată a demersurilor de înscriere sau continuare a cursurilor universitare, acesta adresează o cerere directorului locului de deţinere. (2) Aprobarea este condiţionată de conduita deţinutului, de celelalte criterii prevăzute de lege şi se poate obţine pe baza recomandărilor cuprinse în planul individual”. 

Reclamantul a susţinut încălcarea principiului legalităţii având în vedere că art. 79 din Legea nr. 254/2012 stipulează faptul că acest drept se exercită prin raportare la: nevoile prioritate de intervenţie identificate, starea de sănătate, regimul de executare, măsurile de siguranţă aplicate, iar faţă de aceste criterii pârâtul a introdus prin sintagma supusă controlului de legalitate, această condiţie a conduitei deţinutului în analizarea aprobării cererii de iniţiere a demersurilor de înscriere sau continuare a cursurilor universitare, depăşindu-şi competenţa legală, adăugând o condiţie care nu este prevăzută de Legea nr. 254/2013 ori de regulamentul de aplicare, nefiind investit printr-o normă legală cu un asemenea drept de apreciere. 

În aceste condiţii, reclamantul a considerat că sintagma în cauză încalcă principiul legalităţii prevăzut în cuprinsul art. 1 alin. 5 din Constituţie, precum şi în art. 4 din Legea nr. 24/2000, precum şi dispoziţiile art. 56 alin. 1, art. 79 şi art. 91 din Legea nr. 254/2012. 
Pârâtul Ministerul Justiţiei, prin întâmpinare, a solicitat respingerea acţiunii ca neîntemeiată (f.19 şi urm.), pentru următoarele motive: Art. 79 din Legea nr. 254/2013 reglementează, cu caracter general, dreptul la învăţământ al persoanelor private de libertate. 

Din analiza textului primar sus-precizat, rezultă că dreptul la învăţământ nu este un drept absolut. Astfel, pentru a putea beneficia in concreto de acordarea acestui drept, situaţia persoanei private de libertate este analizată sub mai multe aspecte, inclusiv prin prisma riscului pe care aceasta îl prezintă pentru ordinea şi siguranţa locului de deţinere. 

În acest sens, acest ultim aspect de care depinde acordarea în concret a dreptului ia educaţie este reglementat cu caracter general prin referirea la măsurile de siguranţă aplicate. În ceea ce priveşte accesul la programe de studii universitare, cadrul normativ primar stabileşte, în art. 91 din Legea nr. 254/2013, principalele linii directoare ale reglementării acestui domeniu. Dispoziţiile primare referitoare la accesul ia programe de studii universitare sunt dezvoltate de prevederile secundare ale art. 192 din Regulamentul de aplicare a Legii nr. 254/2013. Invocă şi art. 89 alin. 8 din Legea nr. 254/2013. 

De asemenea, o reglementare similară celei mai sus menţionate este cuprinsă în art. 187 alin. 2 din Regulamentul de aplicare a Legii nr. 254/2013. Aşadar, legislaţia primară şi cea secundară stabilesc, reguli generale în ceea ce priveşte posibilitatea persoanelor private de libertate să urmeze programe de studii universitare pe durata executării pedepsei privative de libertate, iar, pe de altă parte, deleagă legiuitorului terţiar posibilitatea de a stabili condiţiile privind organizarea şi desfăşurarea acestora. 

Prin urmare, dispoziţiile art. 86 din OMJ nr. 1322/2017 asigură, alături de celelalte dispoziţii din ordin, organizarea punerii în aplicare a dispoziţiilor primare şi secundare mai sus expuse. Referitor la analizarea conduitei deţinutului atunci când directorul locului de deţinere aprobă iniţierea demersurilor de înscriere sau continuare a cursurilor universitare de către persoana  condamnată, această condiţie reprezintă o particularitate prin care este analizat riscul pe care persoana în cauza îl prezintă pentru ordinea şi siguranţa locului de deţinere. 

Astfel, este firesc ca comportamentul deţinutului pe parcursul executării pedepsei să fie luat în considerare - fie în favoarea acestuia, fie în defavoarea lui - atunci când se analizează posibilitatea urmării unor cursuri universitare. Din analiza adresei nr. 42218/18.09.2023 a Administraţiei Naţionale a Penitenciarelor, reiese că reclamantul a folosit timpul alocat participării on-line la cursuri în alte scopuri decât cel prestabilit. 

De asemenea, reclamantul a formulat cereri de înscriere la diferite facultăţi, fără să finalizeze ciclul universitar la vreuna dintre ele. Aşa cum reiese de pe site-ul Facultăţii de Psihologie şi Ştiinţe ale Educaţiei din cadrul Universităţii Babeş-Bolyai, perioada pentru depunerea cererilor de prelungire, reluare a studiilor, reînmatriculare studii, transfer intern şi extern s-a finalizat în data de 15.09.2023. Dispoziţiile art. 86 alin. 2 din OMJ nr. 1322/2013 sunt în deplină conformitate cu dispoziţiile primare şi secundare în baza cărora au fost elaborate. In ceea ce priveşte respectarea exigenţelor referitoare la calitatea legii, pârâtul a apreciat că sintagma criticată este clară şi previzibilă. 
Astfel, din interpretarea dispoziţiilor art. 86 alin. (2) din OMJ nr. 1322/2017 reiese cu claritate că atunci când aprobă iniţierea, de către persoana condamnată, a demersurilor de înscriere sau continuare a cursurilor universitare, directorul locului de deţinere trebuie sa ţină seama, printre altele, şi de conduita deţinutului. 

Reclamantul Erli Zsolt Csaba a formulat răspuns la întâmpinare prin care a combătut apărările invocate de acesta şi a susţinut temeinicia cererii sale (f.86 şi urm.) S-a administrat proba cu înscrisuri. 

Analizând actele şi lucrările dosarului, Curtea reţine următoarele: 

În ceea ce priveşte calitatea reclamantului de persoană vătămată conform dispoziţiilor art. 1 alin. 1 din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ, Curtea constată că este îndeplinită această condiţie legală pentru admiterea, în fond, a cererii de chemare în judecată. Reclamantul este deţinut – la data cererii de chemare în judecată şi a pronunţării hotărârii judecătoreşti – în Penitenciarul Oradea, având de executat o pedeapsă privativă de libertate de 19 ani şi o lună, a cărei executare a început la data de 11.02.2016. 
Prin cererea de chemare în judecată formulată, reclamantul urmăreşte să îşi exercite dreptul la educaţie (învăţătură), în condiţiile legii. Acesta este înscris din anul 2017 la Facultatea de Psihologie a Universităţii Babeş-Bolyai din Cluj-Napoca. Reclamantul s-a înscris la aceste cursuri pe baza recomandării primite în temeiul art. 89 alin. 3-5 din Legea nr. 254/2013 de a urma programe de cursuri universitare, recomandare înscrisă în Planul individualizat de evaluare şi intervenţie educativă şi terapeutică, fiind evaluat cu acest scop la începutul executării pedepsei aplicate. 

Reclamantul a fost determinat să formuleze cererea de anulare a art. 86 alin. 2 din Ordinul ministrului Justiţiei nr. 1322/C/2017 pentru aprobarea Regulamentului din 25 aprilie 2017 privind organizarea şi desfăşurarea activităţilor şi programelor educative, de asistenţă psihologică şi asistenţă socială din locurile de deţinere aflate în subordinea Administraţiei Naţionale a Penitenciarelor ca urmare a refuzului Penitenciarului Oradea de a îi asigura posibilitatea de a parcurge cele 30 de ore de practică de specialitate, invocându-se ca temei al refuzului de exercitare a dreptului reclamantului la educaţie prevederile art. 86 alin. 2 din Ordinul ministrului Justiţiei nr. 1322/C/2017, în sensul că reclamantul ar fi avut o conduită necorespunzătoare. 

Reclamantul a formulat mai multe plângeri administrative pentru a putea efectua practica de specialitate. Reclamantul a formulat plângere a administrativă prealabilă, în condiţiile art. 7 din Legea nr. 554/2004 (f. 8-10). 

În consecinţă, având în vedere aceste elemente, se reţine de către Curtea calitatea reclamantului de „persoană vătămată” în sensul art.1 alin. 1 din Legea nr. 554/2004, având în vedere şi considerentele care urmează şi care privesc analizarea conformităţii prevederilor art. 86 alin. 2 din Ordinul ministrului Justiţiei nr. 1322/C/2017 cu dispoziţiile Constituţiei României, revizuite şi cu normele cuprinse în legi. 6 Conform art. 86 alin. 2 din Ordinul ministrului Justiţiei nr. 1322/C/2017 pentru aprobarea Regulamentului din 25 aprilie 2017 privind organizarea şi desfăşurarea activităţilor şi programelor educative, de asistenţă psihologică şi asistenţă socială din locurile de deţinere aflate în subordinea Administraţiei Naţionale a Penitenciarelor, „(2) Aprobarea este condiţionată de conduita deţinutului, de celelalte criterii prevăzute de lege şi se poate obţine pe baza recomandărilor cuprinse în planul individualizat”. 

Potrivit art. 86 alin. 1 din Ordinul ministrului Justiţiei nr. 1322/C/2017, „(1) În vederea aprobării iniţierii, de către persoana condamnată, a demersurilor de înscriere sau continuare a cursurilor universitare, aceasta adresează o cerere directorului locului de deţinere”. 
Curtea constată că este întemeiată cererea reclamantului de anulare în parte a art. 86 alin. 2 din Ordinul ministrului Justiţiei nr. 1322/C/2017, în sensul că sintagma „de conduita deţinutului” încalcă prevederile art. 56 alin.1, art. 89, art. 91 din Legea nr. 254/2013, principiul legalităţii consacrat de art. 1 alin. 5, art. 32 alin. 1 şi art. 53 alin. 1 din Constituţia României, revizuită, art. 4 din Legea nr. 24/2000 privind normele de tehnică legislativă. 

Dispoziţiile art. 32 alin. 1 din Constituţia României revizuită, consacră un drept fundamental la educaţie, în favoarea tuturor cetăţenilor României, astfel: „dreptul la învăţătură este asigurat prin învăţământul general obligatoriu, prin învăţământul liceal şi prin cel profesional, prin învăţământul superior, precum şi prin alte forme de instrucţie şi de perfecţionare.” Conform art. 53 alin. 1 din Constituţia României revizuită, exercitarea drepturilor fundamentale – printre care şi cel la educaţie – poate fi restrânsă numai prin lege, dacă este incident unul din scopurile limitativ enumerate în această dispoziţie - apărarea securităţii naţionale, a ordinii, a sănătăţii ori a moralei publice, a drepturilor şi a libertăţilor cetăţenilor; desfăşurarea instrucţiei penale; prevenirea consecinţelor unei calamităţi naturale, ale unui dezastru ori ale unui sinistru deosebit de grav -. 

Conform art. 53 alin. 2 din Constituţia României, revizuită, pentru a se reţine legalitatea restrângerii exerciţiului unui drept fundamental trebuie efectuat un test al necesităţii reale a restrângerii într-o societatea democratică, un test al proporţionalităţii măsurii restrângerii cu situaţia reglementată la alin. 1, care a determinat-o, precum şi un test al modului de aplicare a restrângerii, şi anume într-o manieră nediscriminatorie şi fără a aduce atingere însăşi existenţei dreptului sau a libertăţii. 
În speţă, Curtea apreciază că dreptul fundamental la educaţie al reclamantului a fost restrâns cu încălcarea dispoziţiilor art. 53 alin. 1 din Constituţia României revizuită, respectiv nu prin lege, ci printr-un act administrativ cu caracter normativ. Ordinul ministrului Justiţiei nr. 1322/C/2017 este emis în temeiul legii, respectiv al art. 89 alin. 8 al Legii nr. 254/2013 privind executarea pedepselor şi a măsurilor privative de libertate dispuse de organele judiciare în cursul procesului penal. 
Astfel, potrivit art. 89 alin. 8 al Legii nr. 254/2013, „condiţiile privind organizarea şi desfăşurarea activităţilor educative, de asistenţă psihologică şi asistenţă socială, instruire şcolară, învăţământ universitar şi formare profesională a persoanelor condamnate se stabilesc prin ordin al ministrului justiţiei”. Norma legală specială, referitoare la dreptul la învăţătură (educaţie, în sens constituţional) este dispoziţia art. 79 din Legea nr. 254/2013 privind executarea pedepselor şi a măsurilor privative de libertate dispuse de organele judiciare în cursul procesului penal. 

Art. 79 din Legea nr. 254/2013 are denumirea marginală „Dreptul la învăţământ” şi prevede că „persoanele condamnate pot participa, în funcţie de posibilităţile penitenciarului, la cursuri de instruire şcolară sau universitare, în condiţiile protocolului de colaborare încheiat cu Ministerul Educaţiei Naţionale, ţinându-se cont de nevoile prioritare de intervenţie identificate, de starea de sănătate, de tipul regimului de executare şi de măsurile de siguranţă aplicate”. Aşadar, în această dispoziţie legală se regăsesc trei condiţii referitoare la persoana condamnatului pentru exercitarea dreptului la învăţătură, pe lângă cea referitoare la posibilitatea penitenciarului şi la nevoile prioritare de intervenţie identificate, şi anume: starea sa de sănătate, tipul regimului de executare şi măsurile de siguranţă aplicate.  

Prin urmare, legiuitorul nu a limitat exercitarea dreptului la învăţătură în funcţie de „conduita deţinutului”, aceasta fiind o condiţie suplimentară, adăugată prin Ordinul ministrului Justiţiei nr. 1322/C/2017 la cele stabilite de către legiuitor. Or, Ordinul ministrului Justiţiei nr. 1322/C/2017 este emis în temeiul legii, iar conform dispoziţiei exprese a art. 56 din Legea nr. 254/2013, „exercitarea drepturilor persoanelor condamnate nu poate fi îngrădită decât în limitele şi în condiţiile prevăzute de Constituţie şi lege”. 

Aşadar, rezultă că prin Ordinul ministrului Justiţiei nr. 1322/C/2017 nu pot fi instituie în mod valabil alte condiţii, suplimentare celor stabilite prin Constituţie şi prin lege, pentru a restrânge exercitarea dreptului la învăţătură al deţinuţilor, respectiv, în speţă, a reclamantului. În acelaşi sens sunt şi prevederile art. 4 din Legea nr. 24/2000 privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative, conform cărora „(1) Actele normative se elaborează în funcţie de ierarhia lor, de categoria acestora şi de autoritatea publică competentă să le adopte. (2) Categoriile de acte normative şi normele de competenţă privind adoptarea acestora sunt stabilite prin Constituţia României, republicată, şi prin celelalte legi. (3) Actele normative date în executarea legilor, ordonanţelor sau a hotărârilor Guvernului se emit în limitele şi potrivit normelor care le ordonă”. Aşadar, potrivit normelor speciale din art. 4 al Legii nr. 24/2000, prin Ordinul ministrului Justiţiei nr. 1322/C/2017 era necesar a fi respectate limitele şi normele Legii nr. 254/2013, fără a se putea depăşi acest cadru prin stabilirea unor condiţii suplimentare şi mai restrictive de exercitare a dreptului la învăţătură. 

În ceea ce priveşte norma care a fundamentat emiterea Ordinului ministrului Justiţiei nr. 1322/C/2017, respectiv art. 89 alin. 8 al Legii nr. 254/2013, se observă că aceasta permite ca prin ordin al ministrului justiţiei să fie reglementate exclusiv organizarea şi desfăşurarea activităţilor educative, iar nu şi condiţiile privind persoana condamnatului care să condiţioneze exercitarea dreptului la învăţătură, ceea ce este în concordanţă cu prevederile art. 53 din Constituţie, art. 4 din Legea nr. 24/2000 şi art. 56 din Legea nr. 254/2013, care toate acestea stabilesc că exercitarea dreptului la învăţătură nu poate fi îngrădită decât în limitele şi în condiţiile prevăzute de Constituţie şi lege. Or, prevederea art. 86 alin. 2 din Ordinul ministrului Justiţiei nr. 1322/C/2017 încalcă şi art. 89 alin. 8 al Legii nr. 254/2013, fundament al emiterii sale, deoarece stabileşte condiţii suplimentare celor prevăzute de lege, pe care trebuie să le îndeplinească persoana condamnatului pentru a participa la activitatea educativă, iar nu exclusiv condiţii privind organizarea şi desfăşurarea activităţilor educative, cum impune norma legală menţionată. 

Totodată, trebuie observat şi că aspectele referitoare la persoana condamnatului, stabilite conform legii, au fost deja evaluate şi cu privire la acestea s-a luat o decizie, prin Planul individualizat de evaluare şi intervenţie educativă şi terapeutică, pe baza căruia reclamantul a fost admis la universitate şi a absolvit primul an universitar. 

Reclamantul şi-a exercitat acest drept şi în temeiul art. 91 - Accesul la programe de studii universitare din Legea nr. 254/2013, conform căruia, „(1) Persoanele condamnate pot urma programe de studii universitare la distanţă sau în forma frecvenţei reduse. (2) La programele de studii universitare în forma frecvenţei reduse pot participa numai persoanele condamnate care execută pedeapsa privativă de libertate în regimul deschis. (3) Cheltuielile aferente accesului şi participării la programele de studii universitare sunt suportate de persoanele condamnate sau de alte persoane fizice ori juridice”. 

Curtea reţine şi că în art. 192 din Regulamentul de aplicare a Legii nr. 254/2013 se prevede că „pentru înscrierea la cursuri în forma de învăţământ la distanţă au şanse egale toţi deţinuţii, indiferent de regimul în care îşi execută pedeapsa”, iar conform art. 16 alin. 1 şi 2 din Constituia României, revizuită, „(1) Cetăţenii sunt egali în faţa legii şi a autorităţilor publice, fără privilegii şi fără discriminări. (2) Nimeni nu este mai presus de lege”. Totodată, Curtea reţine şi că legea permite reclamantului să urmeze cursurile Facultăţii de Psihologie a Universităţii Babeş-Bolyai din Cluj-Napoca, la care este înscris din anul 2017. 

În ceea ce priveşte cererea reclamantului de anulare în întregime a sintagmei „aprobarea este condiţionată de conduita deţinutului”, Curtea observă că dată fiind modalitatea de redactare a 8 dispoziţiei legale a art. 86 alin. 2 din Ordinul ministrului Justiţiei nr. 1322/C/2017, prin trimiterea şi la alte criterii decât criteriul conduitei deţinutului, admiterea acţiunii formulate nu se poate realiza în această manieră. Prevederea art. 86 alin. 2 din Ordinul ministrului Justiţiei nr. 1322/C/2017 este redactată în sensul că „aprobarea este condiţionată de conduita deţinutului, de celelalte criterii prevăzute de lege şi se poate obţine pe baza recomandărilor cuprinse în planul individualizat”. Aşadar, sintagma „aprobarea este condiţionată” este corelată şi cu sintagma „celelalte criterii prevăzute de lege”, a căror analiză nu face obiect al cererii de chemare în judecată. 

Sintagma „aprobarea este condiţionată” rămâne, astfel, necesară pentru subzistenţa restului textului normativ al art. 86 alin. 2 din Ordinul ministrului Justiţiei nr. 1322/C/2017, până la o posibilă modificare a acestuia pentru realizarea corelărilor gramaticale. Pentru toate aceste considerente, în temeiul art. 1 alin. 5, art. 32, art. 53 din Constituţia României, revizuită, art. 1, art. 8 din Legea nr. 554/2004, art. 56 alin.1, art. 79, art. 89, art. 91 din Legea nr. 254/2013, art. 4 din Legea nr. 24/2000, Curtea va admite cererea de chemare în judecată şi va anula în parte art. 86 alin. 2 din Ordinul ministrului Justiţiei nr. 1322/C/2017 pentru aprobarea Regulamentului din 25 aprilie 2017 privind organizarea şi desfăşurarea activităţilor şi programelor educative, de asistenţă psihologică şi asistenţă socială din locurile de deţinere aflate în subordinea Administraţiei Naţionale a Penitenciarelor, în sensul că va înlătura din această prevedere sintagma „de conduita deţinutului”. 

PENTRU ACESTE MOTIVE, ÎN NUMELE LEGII HOTĂRĂŞTE: 

Admite cererea de chemare în judecată formulată de reclamantul Erli Zsolt Csaba, fiul lui Zoltan şi Imola-Malvina, CNP 1850202245020, aflat în Penitenciarul Oradea, în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Justiţiei, cu sediul în Bucureşti, str. Apolodor, nr. 17, Sector 5. 
Anulează în parte art. 86 alin. 2 din Ordinul ministrului Justiţiei nr. 1322/C/2017 pentru aprobarea Regulamentului din 25 aprilie 2017 privind organizarea şi desfăşurarea activităţilor şi programelor educative, de asistenţă psihologică şi asistenţă socială din locurile de deţinere aflate în subordinea Administraţiei Naţionale a Penitenciarelor, în sensul că înlătură din această prevedere sintagma „de conduita deţinutului”. 

Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare. În cazul în care se formulează, cererea de recurs se depune la Curtea de Apel Cluj, Secţia a III-a contencios administrativ şi fiscal, sub sancţiunea nulităţii. 

Sentinţa se publică în Monitorul Oficial al României la data rămânerii definitive. Pronunţată în data de 21.02.2024, prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor prin intermediul grefei instanţei.” ^[1]

^[1] Sentința civilă nr. 79/2024, pronunțată de Curtea de Apel Cluj, Secția a III-a de contencios administrativ și fiscal, la data de 21 februarie 2024 în dosarul nr. 1139/33/2023, nepublicată

« Înapoi